Abbaye de Vauclair dar de data asta pe negru că pe alb avem aici.
Prima variantă, cea blondă, nu prea mi-a deranjat papilele prea mult dar este totuși o bere bună sau cel puțin băubilă. Abbaye de Vauclair este sau mai bine zis a fost o mănăstire în nordul Franței, aproape de granița cu Belgia. Este destul dee cunoscută la ea în sat dar la nivel mondial este la fel de populara ca Mozart în Ferentari.
Trebuie să recunoaștem că ambalajul chiar vinde în această situație. O sticlă de bere cu dop de plută armat cu sârmă chiar atrage atenția iar băieții din Vauclair profita de asta. Este cam aceeași situație ca la Grolsch.
La capitolul PREZENTARE va avea o notă destul de mare pentru originalitate dar și pentru design care aduce mai mult ca un ambalaj de vin. Mie îmi place și-mi crează așa o stare de sete instant cam de un 9/10.
Pentru un ASPECT, conform cu specificațiile trebuie utilizat un pahar de tip pocal sau goblet, adică un pahar cu deschidere mare și pereți drepți, cam ca ăsta:
Acesta este un pahar care favorizează formarea spumei dar completează vizual foarte bine tabloul medieval împreună cu sticla. Paharul folosit de mine ajută spuma dar nu este ce trebuie așa că nu judecați după foto. Spuma chiar este abundentă dar mai importantă este textura densă și cremoasă. Culoarea ușor roșiatică prevestește o bere călugărească sau trapistă cu un scor la aspect 7/10
Duetul miros-gust este ceva de speriat. Dacă din ceva negru iese un lichid roșiatic cu spumă care se mai numește bere blondă ceva nu este în regulă. Doar mirosind paharul îți dai seama ca nu mai ai voie să conduci nici mașina nici gagica, pentru că cei 7,5% au un miros de lichior, un gust de vin și aproape tărie de vermut. Mirosul este de lichior diluat cu votcă iar gustul de votcă diluată cu vin. Eu nu pot să numesc așa ceva bere, poate ”lichior de hamei cu gust de bere”. Ca să scurtăm : 5 MIROS, 2 GUST.
5,75 este nota supremă pentru această pseudo-bere, eu NU RECOMAND.
